Rugaciune pentru dureri de cap si in caz de deochi
Mulți nu cred în deochi,dar de multe ori v-a durut capul și nu ați știut care e cauza. Ați luat antinevralgic, fasconal, algocalmin sau nurofen,dar durerea nu a trecut.Tradiția spune că oamenii,dar mai ales copiii,se deoache foarte ușor.Remediul cel mai la îndemană este rugăciunea „Tatăl Nostru„ repetată de cel puțin 3 ori.
Am găsit și o rugăciune strict specializată.
Rugaciune pentru durere de cap (Deochiu)
Doamne Dumnezeul nostru, Împăratul veacurilor, Cel atotputernic, Cela ce cuptorul cel de șapte ori ars și văpaia cea din Babilon în rouă ai prefăcut-o și pre sfinții trei tineri întregi i-ai păzit; Doftorule al sufletelor noastre,Ție ne rugăm: Depărtează și alungă toată lucrarea diavolească, toată vrăjmășia, privirea cea rea, nesățioasă și plină de pismă a ochilor făcători de rele, de la mine robul tău.
Însuți, Iubitorule de oameni, Stăpâne, tinde mâna Ta cea tare și brațul tău cel atotputernic și cercetează-mă, făptură a Ta fiind eu. Trimite-mi înger de pace, stăpânitor și păzitor sufletului și trupului carele să nimicească și să gonească de la mine tot sfatul cel rău, toată pisma și răutatea vrăjmașă și toată zavistia celor răi. Ca izbăvit fiind cu puterea ta, mulțumire să-Ți aduc și să-Ți cânt: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul„.
Și iarăși:„Nu-mi va fi frică de rele, că Tu cu mine ești, Că Tu ești Domnul puterii mele, tare stăpânitor, Domnul păcii, Părintele veacului ce va să fie„.
Și Tu ești Doftorul sufletelor și al trupurilor nostre, Hristoase Dumnezeule, și Ție mărire și închinăciune înălțăm, cu cel fără de început al Tău Părinte și cu Prea Sfântul și bunul și de viață făcătorul tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.Amin.
From now on we will speak in two languages English and Romanian
For this I will answer any question or comment for this please use Google Translate to translate written and spoken language from me. Because I write in Romanian.
Remediu Ciuma
Daca nu este tratata, pesta bubonica este fatala in jumatate din cazurile de imbolnavire. Toate cazurile netratate de pesta pulmonara, septicemica sau meningiana sunt fatale. In ultimii treizeci de ani, rata mortalitatii datotita imbolnavirii de pesta, nu a depasit 15% la nivel global. Cele mai multe decese s-au datorat erorilor de diagnostic, intarzierilor in aplicarea unui tratament sau datorita utilizarii unei antibioterapii ineficiente. De aceea, este vital ca diagnosticul corect sa fie stabilit rapid, iar terapia sa fie tintita.
Streptomicina reprezinta medicamentul de electie utilizat pentru vindecarea pestei. La adulti se va utiliza o doza de streptomicina de 2 grame / zi, in doua prize (la fiecare 12 h), cu administrare intramusculara. Copii peste 9 ani, vor beneficia de o terapie cu streptomicina de 30 mg/kg corp, tot cu administrare intramusculara.
Ca o alternativa la terapia cu streptomicina, putem utiliza tetraciclina si cloramfenicolul, cu administrare orala; in cazurile critice, cand pacientul nu este capabil de a inghiti medicatia, streptomicina si cloramfenicolul pot fi administrate pe cale intravenoasa. La adulti, doza zilnica recomandata de tetraciclina este de 2 grame/zi, fractionata la intervale de sase ore. La copii peste 9 ani, se recomanda administrarea a 25-50 mg/kg corp de tetraciclina, fractionat la fiecare sase ore. Gentamicina este frecvent utilizata in tratamentul ciumei, fiind usor de procurat. Se pare ca gentamicina are o eficienta similara cu cea a streptomicinei. La adult se recomanda utilizarea unei doze de 4, 5 mg/kg corp de gentamicina, fractionata la fiecare opt ore, cu posibilitatea de administrare intramusculara sau intravenoasa. La copii peste 9 ani, se recomanda utilizarea unei doze de 6-7, 5 mg/kg corp de gentamicina, fractionata la fiecare opt ore, cu posibilitatea de administrare intramusculara sau intravenoasa.
Deoarece penicilinele, cefalosporinele si macrolidele nu au condus la obtinerea unor rezultate favorabile, nu se recomanda utilizarea acestor antibiotice.
Tot ca alternativa poate fi folosita si doxicilina, care are o eficienta comparabila cu cea a tertaciclinei, in eradicarea simptomatologiei. Doza recomandata de doxicilina la adult, este de 200 mg, fractionata la interval de 12 ore, cu administrare orala sau intravenoasa. La copil, doza recomandata de doxicilina este de 4 mg/kg corp, fractionata la fiecare 12 ore, cu administrare orala sau intravenoasa. Trimetoprim-sulfametoxazolul nu este un medicament de prima intentie, insa a fost utilizat cu succes in unele cazuri de pesta bubonica. De asemenea, cloramfenicolul este indicat pentru tratamentul formelor clinice de boala, insotite de complicatii: meningita, pleurita, endoftalmie si miocardita; cloramfenicolul penetreaza foarte bine in tesuturi, putand si utilizat in asociere cu streptomicina. Oxitetraciclina poate fi utilizata in tratamentul pestei, la adult in doza de 250-300 mg, fractionat la fiecare 12 ore, cu administrare orala sau intramusculara. La copii peste noua ani, se recomanda o doza de oxitetraciclina de 15-25 mg/kg corp, fractionata la fiecare 12 ore, cu administrare orala sau intramusculara. Durata medie a terapiei cu antibiotice este de aproximativ zece zile. Dupa caz, terapia se va continua cel putin trei zile din momentul in care bolnavul a devenit afebril. Dupa ameliorarea simptomatologiei, tratamentul intravenos poate fi continuat cu cel oral. Ameliorarea starii pacientului incepe la aproximativ trei zile de la initierea terapiei. Buboanele nu vor disparea imediat, ele pot persista chiar si cateva saptamani. Daca tratamentul se instituie tardiv, pacientul poate fi pierdut, datorita aparitiei unor complicatii: coagulare intravasculare diseminata (CID), ARDS etc. Toti pacientii care prezinta astfel de complicatii vor necesita internare intr-o sectie de terapie intensiva.
In unele cazuri se va interveni chirurgical pentru drenajul buboanelor. Febra recurenta este prezenta de obicei la pacinetii care prezinta ganglioni limfatici abcedati. Daca ganglionii intratoracici sau intraabdominali vor abceda, cauza febrei recurente este mult mai greu de stabilit sau chiar imposibil. Bacilul de Yersinia pestis, viabil, a fost izolat in unii ganglioni chiar si la doua saptamani de la disparitia manifestarilor clinice in urma tratamentului. Bacilul Yersinia pestis este stabil din punct de vedere genetic (nu sufera mutatii) ; in foarte putine cazuri au fost semnalate tulpini care prezentau rezistenta la antibiotice.
Streptomicina reprezinta medicamentul de electie utilizat pentru vindecarea pestei. La adulti se va utiliza o doza de streptomicina de 2 grame / zi, in doua prize (la fiecare 12 h), cu administrare intramusculara. Copii peste 9 ani, vor beneficia de o terapie cu streptomicina de 30 mg/kg corp, tot cu administrare intramusculara.
Ca o alternativa la terapia cu streptomicina, putem utiliza tetraciclina si cloramfenicolul, cu administrare orala; in cazurile critice, cand pacientul nu este capabil de a inghiti medicatia, streptomicina si cloramfenicolul pot fi administrate pe cale intravenoasa. La adulti, doza zilnica recomandata de tetraciclina este de 2 grame/zi, fractionata la intervale de sase ore. La copii peste 9 ani, se recomanda administrarea a 25-50 mg/kg corp de tetraciclina, fractionat la fiecare sase ore. Gentamicina este frecvent utilizata in tratamentul ciumei, fiind usor de procurat. Se pare ca gentamicina are o eficienta similara cu cea a streptomicinei. La adult se recomanda utilizarea unei doze de 4, 5 mg/kg corp de gentamicina, fractionata la fiecare opt ore, cu posibilitatea de administrare intramusculara sau intravenoasa. La copii peste 9 ani, se recomanda utilizarea unei doze de 6-7, 5 mg/kg corp de gentamicina, fractionata la fiecare opt ore, cu posibilitatea de administrare intramusculara sau intravenoasa.
Deoarece penicilinele, cefalosporinele si macrolidele nu au condus la obtinerea unor rezultate favorabile, nu se recomanda utilizarea acestor antibiotice.
Tot ca alternativa poate fi folosita si doxicilina, care are o eficienta comparabila cu cea a tertaciclinei, in eradicarea simptomatologiei. Doza recomandata de doxicilina la adult, este de 200 mg, fractionata la interval de 12 ore, cu administrare orala sau intravenoasa. La copil, doza recomandata de doxicilina este de 4 mg/kg corp, fractionata la fiecare 12 ore, cu administrare orala sau intravenoasa. Trimetoprim-sulfametoxazolul nu este un medicament de prima intentie, insa a fost utilizat cu succes in unele cazuri de pesta bubonica. De asemenea, cloramfenicolul este indicat pentru tratamentul formelor clinice de boala, insotite de complicatii: meningita, pleurita, endoftalmie si miocardita; cloramfenicolul penetreaza foarte bine in tesuturi, putand si utilizat in asociere cu streptomicina. Oxitetraciclina poate fi utilizata in tratamentul pestei, la adult in doza de 250-300 mg, fractionat la fiecare 12 ore, cu administrare orala sau intramusculara. La copii peste noua ani, se recomanda o doza de oxitetraciclina de 15-25 mg/kg corp, fractionata la fiecare 12 ore, cu administrare orala sau intramusculara. Durata medie a terapiei cu antibiotice este de aproximativ zece zile. Dupa caz, terapia se va continua cel putin trei zile din momentul in care bolnavul a devenit afebril. Dupa ameliorarea simptomatologiei, tratamentul intravenos poate fi continuat cu cel oral. Ameliorarea starii pacientului incepe la aproximativ trei zile de la initierea terapiei. Buboanele nu vor disparea imediat, ele pot persista chiar si cateva saptamani. Daca tratamentul se instituie tardiv, pacientul poate fi pierdut, datorita aparitiei unor complicatii: coagulare intravasculare diseminata (CID), ARDS etc. Toti pacientii care prezinta astfel de complicatii vor necesita internare intr-o sectie de terapie intensiva.
In unele cazuri se va interveni chirurgical pentru drenajul buboanelor. Febra recurenta este prezenta de obicei la pacinetii care prezinta ganglioni limfatici abcedati. Daca ganglionii intratoracici sau intraabdominali vor abceda, cauza febrei recurente este mult mai greu de stabilit sau chiar imposibil. Bacilul de Yersinia pestis, viabil, a fost izolat in unii ganglioni chiar si la doua saptamani de la disparitia manifestarilor clinice in urma tratamentului. Bacilul Yersinia pestis este stabil din punct de vedere genetic (nu sufera mutatii) ; in foarte putine cazuri au fost semnalate tulpini care prezentau rezistenta la antibiotice.
More portions available on: http://www.romedic.ro/pesta-ciuma/tratament
Remediu Scabie (Raie)
Scabia sau raia este o afectiune contagioasa cauzata de un organism parazitar, denumit Sarcoptes Scabiei, cu lungimea de 0.4mm si latimea de 0.3mm. Aceasta afectiune cutanata necesita tratament pentru vindecare. Pentru a preveni scabia este necesar sa spalati asternuturile, cearsafurile si alte obiecte infectate.
Scabia poate fi transmisa prin contact direct cu o persoana infectata. Parazitul care cauzeaza aceasta afectiune cutanata intra sub pielea gazdei, depune oua si elibereaza o substanta care declanseaza reactia alergica a pacientului. In plus, acest parazit supravietuieste sub pielea calda a gazdei si se hraneste cu sangele acesteia. Durata de viata a acestora este de 2 zile.
Scabia poate fi transmisa prin contact direct cu o persoana infectata. Parazitul care cauzeaza aceasta afectiune cutanata intra sub pielea gazdei, depune oua si elibereaza o substanta care declanseaza reactia alergica a pacientului. In plus, acest parazit supravietuieste sub pielea calda a gazdei si se hraneste cu sangele acesteia. Durata de viata a acestora este de 2 zile.
Cauzele scabiei (raie)
In afara de contactul direct cu o persoana infectata, scabia poate fi transmisa si astfel:- folosirea la comun a asternuturilor, prosoapelor, si a altor obiecte infectate;
- spatiile aglomerate.
Simptomele scabiei (raie)
Simptomele scabiei sunt:- mancarime intensa, cu precadere in timpul noptii;
- iritatie cutanata;
- aparitia unor basici la nivelul pielii;
- infectii cutanate.
Remedii pregatite acasa pentru scabie (raie)
- Amestecati 1 lingura de ulei de arbore de ceai in cada cu apa. Efectuati in fiecare zi o astfel de baie. De asemenea aplicati din cand in cand ulei nediluat de arbore de ceai la nivelul portiunii de piele afectate.
- Aplicati la nivelul portiunii de piele afectate un amestec de 1 lingura de ulei de arbore de ceai si 1 lingurita de ulei de masline.
- Adaugati in apa pentru baie putina tinctura de frunze de neem si ulei de neem. Stati in aceasta apa timp de 15 minute.
- Fierbeti 500g de frunze de Moringa oleifera si ulei de susan pana cand cantitatea initala de apa este redusa la jumatate. Aplicati acest remediu la nivelul portiunii de piele afectate.
- Fierbeti cateva coji de nuci in 2 cani cu apa, pana cand cantitatea iniala de lichid este redusa la jumatate. Aplicati acest remediu la nivelul portiunii de piele afectate.
- Aplicati la nivelul portiunii de piele afectate o pasta realizata prin amestecul de frunze de neem, turmeric macinat si ulei de mustar.
- Consumati, pe stomacul gol, suc de momordica in care ati adaugat ½ lingurita de zeama de lime. Administrati acest remediu timp de cateva luni.
- Fierbeti cateva coji de ceapa in putina apa timp de 20 de minute. Lasati la racit apoi aplicati la nivelul portiunii de piele afectate.
- Alte remedii naturiste pentru scabie sunt salvia, cimbrul, menta, aloe vera, sunatoarea, levantita si iarba creata.
- Mentineti o igiena corporala riguroasa.
Dieta pentru scabie (raie)
- Consumati fructe si legume bogate in vitamina A.
- Consumati in fiecare zi usturoi. Aceasta planta detine efecte antimicrobiene.
- Indiferent de remediul ales este recomandat ca acesta sa fie urmat timp de 1-2 saptamani.
- Taiati unghiile scurt.
Boli:
Plante necesare:
Arnica ceai medical
Amica creste in regiunile montane. Se mai numeste pot-bal de munte, carul paduri lori lor, cujda sau carul-zanelor.
Contine uleiuri volatile, amidiol, amisterina, colina, acid cafeic, xantofila. Antiseptic, cicatrizant, decongestiv.De la aceasta planta se folosesc florile si mai rar planta intreaga.
Utilizare. Laringita acuta. In plagi se utilizeaza sub forma de tinctura pentru cicatrizarea ranilor. Se poate folosi in concentratie optima de 4%.
La indicatia medicului se pot folosi intern ca stimulent 20-50 picaturi de tinctura, dimineata si seara, in amestec cu apa, dar nu se recomanda a se lua intern doze prea mari deoarece provoaca gastro-enterite, ridica tensiunea arteriala, iar in cantitati prea mari paralizeaza centrii nervosi.
Extern, sub forma de infuzie, pentru laringite (raguseala): 2 lingurite flori, la 200 ml apa clocotita, cu care se face gargara la 3-4 ore dupa preparare.
Contine uleiuri volatile, amidiol, amisterina, colina, acid cafeic, xantofila. Antiseptic, cicatrizant, decongestiv.De la aceasta planta se folosesc florile si mai rar planta intreaga.
Utilizare. Laringita acuta. In plagi se utilizeaza sub forma de tinctura pentru cicatrizarea ranilor. Se poate folosi in concentratie optima de 4%.
La indicatia medicului se pot folosi intern ca stimulent 20-50 picaturi de tinctura, dimineata si seara, in amestec cu apa, dar nu se recomanda a se lua intern doze prea mari deoarece provoaca gastro-enterite, ridica tensiunea arteriala, iar in cantitati prea mari paralizeaza centrii nervosi.
Extern, sub forma de infuzie, pentru laringite (raguseala): 2 lingurite flori, la 200 ml apa clocotita, cu care se face gargara la 3-4 ore dupa preparare.
Ceai de vindecare (Albastrele)
Utilizare Intern: antidiareic, datorita continutului de taniri cu actiune astringenta, diuretic, in afectiuni renale si afectiunii ale vezicii urinare.Extern: calmant in iritatiile oculare. Tot extern se foloseste sub forma de cataplasme si comprese in tratamentul pleoapelor ridate si tonifiant al muschilor lasati.
In scopuri medicinale, din flori -Flores Cyani - se prepara , un ceai care are proprietati diuretice si astringente.
Pentru a obtine ceaiul vom opari o lingurita si jumatate de flori cu apa clocotita si le vom lasa acoperite 20 minute. Pentru marirea actiunii diuretice, florile de albastrele se vor asocia cu frunze de measteacan sau cozi de cirese.
In cazul afectiunilor renale si vezicale se bea cate 200 ml de ceai cu 15 minute inainte de masa.
Ceaiul diuretic are in compozitia sa si flori de albastrele."
Ceaiul de maces, un excelent diuretic
Efectele benefice ale macesului sunt cunoscute inca din antichitate. Macesul mai este denumit in unele regiuni trandafir salbatic sau rug. Se stie foarte bine ca fructele sale, care se coc la inceputul toamnei, sunt extrem de bogate in vitamina C, dar si in alte tipuri de vitamine cum sunt vitamina A, vitamina B1, vitamina B2, vitamina P, vitamina K si acid nicotinic.Pe langa continutul bogat in vitamina, fructele de maces sunt bogate in zaharuri, acid citric, pectine, tanin. Pe langa efectele diuretice, ceaiului de maces ii mai sunt atribuite si alte insusiri care duc la ameliorarea si vindecarea unor boli extrem de grave. Astfel, avand un continut ridicat in vitamina P, preparatele din maces reusesc sa mentina buna functionare a vaselor capilare, normalizand circulatia sangelui.Ceaiul de maces este recomandat si in afectiunile ficatului, deoarece are proprietatea de a mari secretia de bila; intareste organismul, fiind un bun vitaminizant.
Principala actiune terapeutica este marirea cantitatii de urina eliminata intr-o zi, fiind un bun diureatic. Aceasta actiune este atribuita in special semintelor. Ceiul de maces nu are reactii adverse si poate fi consumat pe perioade lungi de timp. Unii specialisti sustin faptul ca fructele de maces ar fi recomandate in inflamatiile intestinale, ar combate cu suces piatra la rinichi.
Daca doriti sa va preparati un ceai bun, cu efecte pe termen scurt, trebuie sa stiti ca este bine sa lasati mai intai sa fiarba apa si apoi sa adaugati fructele uscate si zdrobite. Se conserva mult mai bine vitamina C. Mai precis il puteti prepara dupa urmatoarea reteta: la 500 ml apa clocotita adaugati doua linguri de fructeCeaiul se poate indulci cu miere de albine si se bea pe parcursul unei zile. zdrobite.
Ceai de paducel
In unele locuri i se mai spune gherghin sau maces-alb. Paducelul este un arbust spinos, care creste prin cranguri si pe langa marginea padurilor. Se gaseste din regiunile de stepa unde formeaza tufisuri, pana in zona de deal si chiar de munte.
Contine principii active ale florilor si frunzelor: acidul crategic - complex format din compusi triterpenici; acid carte-golic, neotergolic si acantolic; acid ursolic si oleanolic; derivati, de natura flavonoidica; leucoantocianidina, un hepatoxi flavonobiozid cu actiune cardiotonica, acid cefaleic, sorbitol, vitamina C; amine: trimetilamina si amilamina; ulei volatil ce contine aldehida anisica; taninuri de natura catehica, pectine.
Principii active ale fructelor: taninuri de natura catehica, vitaminele B1 si C, antociani, acizii: tartric, citric, ursolic, oxa-lic, nicotinic, clorogenic: sorbitol, colina, acetilcolina, glucoza, fructoza, pectine, ceara, substante minerale.
Utilizare. Actioneaza asupra aparatului cardiovascular si asupra sistemului nervos central. Este vasodilatator coronarian si periferic, sedativ nervos si al sistemului cardiovascular, creste permeabilitatea vasculara, scade tensiunea arteriala. Actioneaza ca un bun bronhodilatator.
Intern: in angina pectorala, miocardita, hipertensiune arteriala; tulburari neurovegetative, ateroscieroza si nevroze cardiace. La cardiaci se recomanda ca o completare a tratamentului cu digitala sau cand aceasta nu este suportata.
Florile sau fructele de paducel asociate cu valeriana si talpa gastei isi maresc efectul medicinal.
Intern, sub forma de infuzie: o lingurita de flori cu frunze sau de fructe la 250 ml apa clocotita. Dupa 20 minute se strecoara, se indulceste si se bea fractionat in decursul unei zile.
Tinctura se prepara in modul urmator: 25 g flori sau fructe se macereaza timp de 12 zile in 120 g alcool de 70°. Din aceasta tinctura se iau de trei ori pe zi cate 15-20 picaturi inainte de culcare. La cardiaci, pe langa reglarea batailor inimii, tinctura produce un somn linistitor.
Amestecul de tinctura de paducel cu tinctura de valeriana se recomanda in bolile de inima si origine nervoasa. Din acest amestec se iau de 3 ori pe zi cate 20-30 picaturi inainte de masa.
Ceaiul de ovaz
Ceaiul de ovăz
Autor:Geamanul1
Ceaiul De Sunatoare
(Cel Mai Recomandat*)
SUNATOAREA (Hypericum perforatum)
Descriere: Aceasta planta care infloreste la margine de drumuri si paduri, pe dealuri si cimpii, din iulie pina in septembrie, se mai nurneste in limbaj popular si buruiana-de-naduf, buruiana-de-pe-rozor, crucea-voinicului, drobisor, floarea-lui-loan, hemei-de-pamtnt, lemnie, inchegatoare, osul-iepurelui, pojar, pojarnita, sburatoare, sunaica, sovirvarita. Planta atinge o inaltime de 25-60 centimetri, are o tulpina lunga si ramificata si infloreste in cime galbeh-aurii. Pentru a o recunoaste sigur, zdrobiti o floare complet deschisa, va curge astfel din ea o seva rosie. Planta inflorita este culeasa pentru a se pregati din ea ceai si bai, in timp ce pentru uleiul de sunatoare se folosesc numai florile. Credinta populara veche punea seva de culoarea singelui si cu actiune balsamica a florilor in legatura cu singele si ranile Mintuitorului. Intr-adevar, uleiul de sunatoare este eel mai bun ulei pentru rani, caci are efect calmant, antiinflamator si cicatrizant. O legenda despre aceasta planta povesteste: ,,Cind apostolul preferat al Fiului Domnului se afla sub cruce, mihnit de moarte, a adunat cu grija plantele stropite cu singele sfint, spre a le darui ca amintire scumpa credinciosilor evlaviosi la moartea Mintuitorului." Seva rosie a aromatei plante lasa tainic impresia ca in sub-stanta purpurie a florilor galben-aurii ar trai ascuns un strop din singele Mintuitorului nostru. In zi de Sihziene, simbolui fortelor sfinte ale luminii si caldurii, sunatoarea straluceste in toata splendoarea ei florala unica. Pe vremuri, fetele impleteau din ea coronite, iar cine dansa in jurul focului in noaptea de Sinziene trebuia sa poarte o cununita din sunatoare - coroana de Sinziene. In aceasta noapte plina de mister, fecioarele presarau ramurele de sunatoare pe apa, spre a vedea din inflorirea florilor ofilite cum va fi la anul cu petitorut lor. In Austria superioara, taranul punea, dupa un vechi obicei, planta intre doua felii de piine si o dadea viteior ca .hrana, pentru ca animalele sale sa fie crutate de boli. Din pacate, aceasta traditie nu mai este urmata astazi decit izolat, in anumite familii credincioase. Din cele spuse rezulta cit de apreciata a fost sunatoarea inca din timpuri stravechi. Ceaiul de sunatoare se foloseste in leziuni nervoase si boli nervoase de tot felul, in rani de pe urma unor lovituri si vatamari prin ridicat. El este insa si un leac excelent al diareei. Nevralgia trigemenului poate fi si ea combatuta cu sunatoare, daca se beau zilnic 2-3 cesti cu ceai de sunatoare si se freaca (extern) cu ulei de sunatoare timp mai indelungat locurile afectate. Ne putem face singuri o tinctura de sunatoare care are efect in boli de nervi, nevroze si astenie insotita de insomnii. Tinctura este folosita, extern, ca frectie, iar intern, se iau o data pe zi 10-15 picaturi intr-o lingura cu apa. Tulburarile de vorbire, somnul agitat, accesele de isterie, somnambulismul sunt vindecate cu ajutorul sunatoarei,- la fel si incontinenta urinara si depresiunile. Din practica mea am observat ca in toate aceste boli, in afara intrebuintarii interne a ceaiurilor, pot aduce un ajutor eficace si baile de sezut cu sunatoare (a se vedea ,,Modi!ri de foiosire"). Ele se fac o data pe saptamina, fiind urmate de 6 bai de picioare in celelalte zile ale saptaminii. Aceasta cura se recomanda in starile nervoase de orice fel. Fetele tinere, aflate la virsta de crestere, ar trebui sa bea pentru un timp cite 2 cesti cu ceai de sunatoare zilnic; el sprijina dezvoltarea organelor genitale la femei si ajuta la inlaturarea dereglarilor cicluiui. Un leac natural foarte laudat este uleiul de sunatoare. N-ar trebui sa lipseasca din nici o gospodarie. Poate fi preparat foarte usor in casa (a se vedea ,,Moduri de foiosire"). Isi mentine puterea curativa timp de doi ani si este utilizat cu succes nu numai in ingrijirea ranilor deschise, a ranirilor proaspete, a hematoamelor, a inflamatiilor ganglionilor si a tenului aspru, ci este si un produs eficace de frictionare in cazul durerilor de spate, de lumbago, de sciatica si reumatism. Pentru a avea la indemfna un leac casnic contra arsurilor si a oparirilor, se tin florile in ulei de in. Acest ulei se foloseste si la arsurile de soare. Sugarii cu dureri de burta (colici) se linistesc daca burtica le este masata cu ulei de sunatoare. - O taranca pe care o cunosc vindeca toate ranile, chiar si pe cele ale animalelor ei de casa, cu acest ulei. Barbatul sau a fost odata ranit grav la mina de o unealta. Compresele cu ulei de sunatoare au inlaturat curind toate durerile, iar ranile i s-au vindecat fara probleme. - Un alt taran a tratat cu succes o rana externa grava de la piciorul calului sau cu ulei de sunatoare. Un doctor a constatat la o fetita de 8 ani o inflamare a ganglionilor limfatici ab-dominali. De fiecare data cind frigul actiona asupra fetei, intern sau extern, ea avea dureri de burta, in cele din urma zilnic, in special dimineata. Mama ei a citit ca uleiul de sunatoare poate fi folosit cu succes in inflamari ale ganglionilor. A inceput sa frece burta copilului de fiecare data cind se vaita de dureri. In scurt timp, acestea i-au trecut. Mod de folosire: Prepararea ceaiului: Se opareste 1 lingurita (cu virf) de plante cu 1/4 litru de apa si se lasa putin sa stea. Ulei de sunatoare: Flortle culese pe vreme insorita se introduc intr-o sticluta pina la git fara a se indesa si se toarna ulei fin de masline peste ele. Uleiul trebuie sa acopere florile. Sticla, bine astupata, se lasa citeva saptamini in soare sau in apropierea masinii de gatit. Dupa citva timp, uleiul capata o culoare rosie. Se filtreaza printr-o bucata de tifon, se storc bine resturile si uleiul de sunatoare se trage in sticle de culoare inchisa. In cazut utilizarii sale la arsuri, se poate recurge pentru macerare la ulei de in in loc de ulei de masline. Tinctura de sunatoare: 2 miini pline de flori culese in soare se pun intr-un litru de rachiu si sticia se lasa 3 saptamini la soare sau alta sursa de caldura. Bai de sezut: 1 galeata plina cu sunatoare (tutpina, frunze si flori) se lasa peste noapte in apa rece. Inaintea baii, continutul se da in clocot si se adauga la apa de baie. Durata baii - 20 minute (a se vedea ,Bai de sezut").
Cu ce altceva va mai puteti trata:- Kombucco Orientalis este folosita de peste 2000 de ani, si provine din China antica, din timpul dinastiei Tsin. Principiile active recomanda Kombucco Orientalis pentru cancer, boli ale sistemului digestiv, boli si probleme specifice femeilor, boli ale sistemului vascular si limfatic, matreata, apetit, imbunatatirea vederii, ajuta la reducerea dependentei de alcool, caderea parului, boli ale sistemului respirator, slabire etc.
Dr. Soraaya Sh. din Iran este cadru medical. A publicat un articol intitulat "Kombucco inhiba cresterea celulelor maligne" in revista iraniana "Baarg - e - sabs", Teheran/Iran vol. 5 (mar/96), paginile 18, 19 si 54. [...] "Am distribuit Kombucco printre pacienti. Au avut rezultate bune si sunt foarte satisfacuti. Kombucco a fost utila pentru vindecarea bolilor prostatei, pintenilor calcaneeni, artritei reumatoide, cancerului maduvei osoase, fibromului uterin, fibrozei pulmonare si altele. Nu am auzit nici o plangere despre Kombucco. Rezultatele folosirii tratamentului Kombucco au fost suficient de bune pentru a-l accepta ca terapie perfecta. Si eu il folosesc zilnic."
- Ceai Indian Chippewa a fost si este un tratament indian pe baza de plante. O sora medicala din Canada a recunoscut acest tratament in timp ce trata o pacienta in varsta, din Anglia, pe la inceputul anilor 1920. Pacienta a fost tratata cu Chippewa Tea pentru cancer de san de catre un vraci indian cu 30 ani in urma. Cand femeia i-a spus lui Rene despre cum tumoarea a fost eliminata de aceasta formula, ea a intrebat-o pe aceasta care este formula. Rene a inceput sa trateze pacienti bolnavi de cancer in stadiu terminal la mijlocul anilor 1920, incepand cu matusa ei. DETALII despre ceaiul Indian Chippewa
Ceaiul De Lumanarica
Această plantă, când este înflorită, luminează din depărtare cu floarea ei galbenă. Verbascum phlomoides este denumirea ei latină. I se mai spune lumânarea craiului, lumină regească (aceasta deoarece în germană i se spune Konigskerze, lumânarea regelui). Creşte în zonele însorite, de preferinţă pe pământ pietros. Preferă văile de munte, malurile pâraielor. înfloreşte vara, în luna iulie şi începutul lui august. Atunci se culege. Planta este bianuală (înfloreşte în cel de-al doilea an). Tulpina este deosebit de rezistentă şi are o înălţime de la 50 la 200 cm. Florile galbene, cresc în formă de ciorchine. Ca plantă medicinală se folosesc florile. Conţine saponine, uleiuri eterice şi substanţe mucilaginoase. Se întâlnesc şi în grădini, la margine, spre garduri, sau rămăşiţe de ziduri. Efecte terapeutice: lumânărica este o plantă ce ajută aproape în exclusivitate pentru tratamentul bolilor aparatului respirator. Ceaiul de lumânărica se recomandă în tratamentul următoarelor afecţiuni şi boli: tuse convulsivă (boli specifice copiilor), bronşite, laringite, astm bronşic, guturai (bolile aparatului respirator). Sub formă de clisme se recomandă pentru tratamentul afecţiunilor ficatului şi splinei.
Mod de folosire:
Ceai (infuzie):
O linguriţă vârfuită cu flori de lumânărica, se pune într-o cană (250 ml) apă rece, se lasă două-trei ore apoi se pune la fiert, se lasă să dea o dată în clocot, se strecoară, se beau zilnic 2-3 căni de ceai. Infuzie în lapte:
într-o jumatate de litru de lapte foarte fierbinte (după ce a dat în clocot) se pun două linguri cu flori de lumânărica. Se îndulceşte cu miere de albine. Se bea în două porţii una dimineaţa, alta seara.
Sirop:
Se pun la fiert în apă rece 2-3 pumni cu flori de lumânărica în 500 ml apă, se adaugă 200 g zahăr. Se fierbe până ce amestecul devine vâscos. Din acest sirop se iau trei linguri pe zi (pentru adulţi) şi o lingură pentru copii până la 5-6 ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu